Nu s-a terminat tolba cu flme bune dupa: cinematografia rusa de ex. cum zic unii nostalgici, dupa cel cu Tom Hanks si cutia de bombonele plin de aforisme despre viata (Forrest Gump) sau alte exemple nostagice de genul.
Este un spectacol vizual, o feerie de imagini, o bogatie a formelor, o deplinatate infinita de voluptate si cautare a imaginii depline, absolute. Exact cum/cand incepe filmul, cand turistul japonez ajunge in Roma si ramane complet uimit.
Mai ii trebuie bineinteles ceva filmului insa....si acel ceva este substanta, consistenta.
Pe asta probabil Sorentino s-a gandit ca trebuie sa o cautam noi, sa o dam noi, e una personala, fiecare isi gaseste sau nu o interpretare proprie...
Ce anume da sens vietii, ce anume te motiveaza, ce ramane dupa, conteaza sau nu, sa iti traiesti viata, sa o dedici placerii, sa scrii o carte, sa plantezi un pom :)
Poate fi insa si despre, cum zicea autorul intr-un interviu, despre cum facem sa pastram lucrurile importante in viata.
Sau mai bine zis, cum NU fcaem!
Asadar:
Cine mai doresteee!
Cine mai poftesteee!
Ia substanta neamulleee, Ia consistenta, ia ce conteaza!!
