„Don Quijote” în regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iureș în rolul Cavalerului Tristei Figuri, e genul acela de spectacol care te face să râzi cu poftă și, în același timp, să-ți dai seama că râsul ți s-a blocat puțin în gât. Pe scenă vezi o poveste veche de secole, dar în scaunul tău de spectator simți cum te lovește, discret și elegant, o oglindă îndreptată spre masculinitatea „eroică” a zilelor noastre — adică... ceva între fragil, ostentativ și ridicol de entuziast.
Dabija nu îl transformă pe Don Quijote într-un simplu clovn, deși tentația ar fi la îndemână. În schimb, îl lasă pe Marcel Iureș să construiască un personaj care se destramă și se recompune sub ochii tăi. Iureș joacă un cavaler care pare că se luptă cu morile de vânt, dar parca și cu propriile așteptări despre ce înseamnă să fii bărbat „adevărat”. Rezultatul e un Don Quijote ce oscilează între o noblețe sinceră și o vulnerabilitate atât de autentică încât aproape că-ți vine să-l inviți la o terapie de grup.
Ironia spectacolului se simte ca un vânticel care dă peste armura prăfuită a unei masculinități eroice, încăpățânate, care, în loc să salveze domnițe, dă share la citate motivaționale. Dar nu e o ironie crudă; e o ironie tandră, cu un „se poate și altfel” spus printre rânduri. Dabija pare să ne arate că, dacă Don Quijote ar trăi azi, ar fi probabil prins între două tabere: una care l-ar ridiculiza că e „prea sensibil” și alta care l-ar certa că e „prea agresiv”. În lumea actuală a bărbaților debusolați de contradicții, cavalerul lui Cervantes – prin filtrul lui Iureș – devine surprinzător de contemporan.
Și, în cele din urmă, poate că exact asta este magia spectacolului: ne ajută să ne recunoaștem morile de vânt personale, dar și teatralele noastre încercări de a părea mai puternici decât suntem. Iar când ai în față un Don Quijote interpretat cu o asemenea finețe, îți vine, inevitabil, să te întrebi: nu cumva noi toți, cu armurile noastre lucioase doar pe Instagram, suntem niște cavaleri ai unei lumi imaginare?
O lecție dulce-amară, servită cu eleganță, umor și un strop de compasiune.
