duminică, 30 mai 2010

Draga Prietene

Ai dreptate, ai perfecta dreptate. Avem voie sa avem viziuni diferite, avem voie sa credem si sa avem pareri diferite.
Avem voie sa nu mergem la vot si sa lasam pe altii sa voteze, sau sa mergem si sa nu votam sau sa anulam votul, lucru care mie imi pare chiar mai grav, desi probabil disperarea uneori ne poate impinge si la astfel de gesturi.

Dar sa credem! Si sa facem ceva in sensul asta. Sa nu ne blazam. Sa nu ne lasam dominati de cei multi si sa devenim nesemnificativi. Mai bine singur, fara prieteni, despartit sau necasatorit, nerealizat, somer si fara bani decat limitat, multumit ca am mai pontat si azi, satisfacut si increzut. Increzut!!? Da, exact! As prefer sa fiu poate mai degraba increzator, desi in lumea asta…
Nu vreau sa fiu inconjurat si plin de asa zisi ‘tovarasi’ care isi urmaresc interesele si care dupa colt ranjesc satisfacuti sau injura printre dinti. Nu doreste cred nimeni asta. Desi … realitatea de zi cu zi ne contrazice. Suntem ispiti de succes, vrem sa fim pe culmile lui si facem totul sa ajungem acolo. Iar cand suntem acolo nu stim sa avem timp de nimic din ce e frumos si simplu de trait, de bucuriile naturale, normale ale vietii.
Eu prefer sa acult ‘damage-ul’ vorba lui Thom Yorke, si vreau sa cred ca pot face ceva ca el sa nu se intample. Prefer sa cred ca eu ma lupt cu el, ca ma lupt zilnic si ca nu trece o zi fara sa imping sulita si sa il mai istovesc putin. Ca Sf. Gheorghe in lupta cu balaurul.
Imi pare rau, ca poate uneori este indicat sa fii mai tolerant cu parerile celor din jur, poate e mai indicat sa militezi pentru intelegere toleranta si comuniune decat sa incerci sa impui si sa consideri ca doar parerea ta este importanta chiar daca, ai dreptate. Chiar daca esti sigur ca ai perfecta dreptate, chiar daca stii ca totul se duce rapa, toata omenirea, toata credinta, toata speranta ta ca totusi lucrurile pot fi indreptate…uneori.
Mia bine sa fim increzatori asadar, entuziasti, simpli si naturali. Fericiti, poate, de ce nu, sa credem in naivitatea noastra ( a mea de fapt) de ‘a fi perfecti’.
Ce trufie…J

Un comentariu: