Arhitectura Fericirii

 

 

 

Sub deviza 'Frumusetea este arhitectura fericirii' gasesti si patrunzi o lectura citibila cu usurinta si placere si nu atat despre forme si design cat si despre oameni si psihologia acestora si ceea ce cautam, ce creeam, ce vrem sa lasam si sa marcam dupa noi...ca de ex. in arhitectura

astfel gasim o foarte interesanta teorie si explicatie si anume, cautam, ne regasim si ne implinim, in constructiile cu stil opus starii noastre sau felului nostru de a fi.

de exemplu daca avem o viata agitata, complexa cautam sa construim, sa locuim,  intr-o casa care ne transmite liniste si previzibilitate sau viceversa, daca avem o viata simpla si linistita optam pentru un stil architectural mai bogat cu elemente decorative, incarcat.

asadar arhitectii proiecteaza cladiri care comunica sentimente si idei de care suntem afectati si cu care rezonam.

Gabriel Garcia Marquez - Povestea tarfelor mele triste

 

Am citit si eu ultima carte scrisa de Marquez si astfel am aflat cu stupoare si povestea acestei nuvele interzise in Iran pe motiv de promovare a prostitutiei.

In fapt asta si este, un copy, un fake dupa o minunata si intelepta carte a unui genial scriitor japonez Yasunari Kawabata - Frumoasele adormite  adaptate la o banala poveste unde este promovata fara menajamente prostitutia sau chiar si pedofilia.

Acest lucru asumat inca din prefata cartii, nu a impiedicat insa succesul cartii care ca si in multe alte cazuri - nu numai in literatura (vezi muzica, filme, etc) poate depasi succesul originalului.

Conditiile sunt un plus de marketing, adica un pic de valva, un pic de intriga, sa atragi atentia oricum, indiferent ca e bine sau rau, ca e rusinos sau mizerabil, important e sa faci lumea sa vorbeasca despre asta.

 

Intrebarea este fireasca, si este una dar singura: asadar singura tara  normal la cap,  sa fi ramas chiar ai de-au interzis-o?

La Grande Bellezza

"La Grande Bellezza" - The Great Beauty este inca o dovada ca Da!  Da - se mai fac domnule filme bune.

Nu s-a terminat tolba cu flme bune dupa: cinematografia rusa de ex. cum zic unii nostalgici, dupa cel cu Tom Hanks si cutia de bombonele plin de aforisme despre viata (Forrest Gump) sau alte exemple nostagice de genul.

Marea frumusete este tot despre viata dar si despre decadenta ei.
Este un spectacol vizual, o feerie de imagini, o bogatie a formelor, o deplinatate infinita de voluptate si cautare a imaginii depline, absolute. Exact cum/cand incepe filmul, cand turistul japonez ajunge in Roma si ramane complet uimit.

Mai ii trebuie bineinteles ceva filmului insa....si acel ceva este substanta, consistenta.
Pe asta probabil Sorentino s-a gandit ca trebuie sa o cautam noi, sa o dam noi, e una personala, fiecare isi gaseste sau nu o interpretare proprie...
Ce anume da sens vietii, ce anume te motiveaza, ce ramane dupa, conteaza sau nu, sa iti traiesti viata, sa o dedici placerii, sa scrii o carte, sa plantezi un pom :)

Poate fi insa si despre, cum zicea autorul intr-un interviu, despre cum facem sa pastram lucrurile importante in viata.
Sau mai bine zis, cum NU fcaem!

Asadar:
Cine mai doresteee!
Cine mai poftesteee!
Ia substanta neamulleee, Ia consistenta, ia ce conteaza!!