Un parfum firav de primavara adie lin pe marginea lacului. Nu se vad ghiocei, viorele sau alti vestitori ai primaverii dar ii pot mirosi. De unde initial dimineata era usor innorata, incet soarele isi face timid prezenta si anunta o minunata zi de primavara. Alerg din ce in ce mai mai afectat dar increzator, trec pe langa Muzeul Satului si imi aduc aminte de o alta zi de primavara, un pic mai tarzie din luna mai, acum mai bine 15 ani. Atunci paseam amandoi increzatori dar naivi printre aleile minunate pline de soare iar noi, frumosi parca imbracati amandoi in alb, ne indreptam catre viata, pe un drum, nestiind ce grozavii sau minunatii ne asteapta. Sper ca, poate peste multi multi ani, ne vom plimba impreuna ori cu fetele sau nepotei chiar, cine stie...Oricum vom fi impreuna, oriunde am fi, intotdeauna, o vesnicie.
