Indeed, still red lines on the horizon...

Citind cartea lui Pacepa - Orizonturi rosii iti dai seama ca, ce se intampla azi in Europa de Est nu e nimic anormal si ca trebuie sa ne pastram optimismul si spiritul de lupta cat mai intacte, traim vremuri la limita, istoria se poate intoarce, history repeating cum zice cantecul.
Deci! Ofiterii acoperiti au fost intotdeauna integrati in peisajul romanesc, ei nu au disparut ci s-au incadrat ' dupa '89 fiecare intr-o pozitie cheie, fie intr-o institutie de stat, un partid, un BNR, o multinationala, in mass media si azi sunt persoane publice care folosec manipularea si dezinformarea ca instrumente de lucru asa cum au fost invatati la Moscova.
Preluarea controlului atunci nu a fost la intamplare ci planificat cu mult timp inainte, pentru ca tovarasii rusi aveau un plan B pentru orice situatie, iar caderea comunismului era inevitabila.
Si ca sa fie haosul mai mare s-au infiltrat peste tot, chiar si acolo unde existau firave sperante, in partidele istorice, in cele de opozitie de azi, in Casa Regala, acolo unde existau cei care au luptat impotriva lor, cei intemnitati cei care nu au putut fi indoiti, Coposu, Dumitrescu, Goma si multi altii.
Si atunci ce e de facut? Ce sa strigi in piata acum, impotriva cui? Ce lozinci sa folosesti? Ajunge sa ii califici drept hoti sau sa ceri dizolvarea Parlamentului? Din pacate, nu! Pentru ca ori de cate ori ai striga acest lucru ei vor veni inapoi la conducere, vor fi dati jos din Parlament, dar vor fi inscaunati in Executiv sau trimisi pe la vreo amabasada in afara sau in oricare alte structuri de conducere. Se vor roti intre ei, intre institutii si partide pana le vom pierde urma. Daca te uiti la CV-ul lor vei vedea ca, daca acum e vice la BNR inainte a fost Secretar la partid sau viceversa.

Asa ca, cititi, cititi aceasta carte si nu va ingroziti. Cititi, povestiti si luptati! Povestiti tuturor, nepotilor si invatatii sa lupte, sa nu se predea niciodata. sa nu accepte dezinformarea, sa citeasca, sa judece, sa nu fie manipulati, sa isi cunosca istoria, este sansa acestui neam, in ei sta speranta, e sansa lor!

Apropos, aceasta carte in State e studiata in scolile militare si e un fel de biblie in lupta impotriva dictatorilor, insa in Romania Pacepa inca mai e considerat tradator de multi, prea multi...si asta e un semn ca ei inca sunt la putere. De ce? Pentru ca este impotriva lor, pentru ca le este demascata manipularea si dezinformarea, pentru ca este despre cum sa conduci o natiune prin minciuna si teroare, prin hotie si spionaj. As mai adauga doar ca atunci cand cartea va fi si la noi apreciata, asezata la locul ei, studiata de generatiile ce vor urma, lucrurile vor intra in normal. Asa ca, sa o dedicam tuturor celor care cred ca 'piticul' a facut ceva pentru tara asta, nu a inapoiat-o cu cateva decenii. Ma tem insa ca privitul la Antenele unui fost securist :) nu le va permite acest lucru.

Cu inocenta despre U2

Pasiunea si abnegatia, intelesuri care au devenit usor demodate si perimate in secolul 21 ce vor fi probabil total terminate in viitorul secol 22, sunt stindarde pentru U2 desi pentru unii pot parea usor futile...

Cu 14 albume si mai bine de 40 de ani de continuitate in aceeasi formula cei 4 baieti din Dublin, Adam, Larry, Edge si Bono sunt hotarati sa nu se opreasca aici desi pentru unii ar avea toate motivele sa o faca; averi de sute de milioane de euro, turnee sau albume platinate, nu sunt multe lucruri pe care Bono & Co sa le fi propus si sa nu le fi atins. De la imbinarea miscarii de activism in rock’n’roll: Mandela & apartheid, Lech Walesa, Aung Sang sau mai nou datoriile tarilor a 3-a, unele batalii de mult sau partial castigate dar, vai! pot deveni usor in vremurile de azi dintr-odata complet neinsemnate, batalii in fata unor idealuri resemnate. Asa este, U2 au devenit o corporatie, insa una a tolerantei si a staruintei, a modestiei & a implicarii. O multinationala? Da! Dar un model pentru hispteri si un exemplu pentru punkeri, un rezultat probabil al miscarii flower-power al anilor ‘70. Sa salvezi planeta? Eradicarea saraciei? Sa iti urli disperarea! Ce idealuri nobile si puerile! Sa rupi lantul nepasarii umane? Cui ii mai pasa ? Copii si femei, emigranti calcati de nepasarea oceanului mondial al neputiintei si slabiciunii umane…. Intr-o lume a consumismului, in care idealurile sunt sterse cu usurinta, in care masinile de teren 4x4 sunt un must pentru orice familie.     Buadelaire? Un idealist! Wells? Un neinteles! Cata aroganta si nonsalanta …. sa canti despre intoarcerea acasa, despre valorile pierdute, despre prietenie sau despre iubire. Poate parea usor desuet, atunci cand ai lumea la picioare si totusi nimic nu te multumeste…                                                        Este marketing sau este idealul din living al artistului la batranete? E visul adolescentului rebel sau un trend-set obligatoriu pentru orice individ al omenirii? Orice poti spune numai lipsa de substanta sau a sensului emotional nu o poti reprosa liricului si romanticului Bono.