joi, 30 noiembrie 2017

Cu inocenta despre U2

Pasiunea si abnegatia, intelesuri care au devenit usor demodate si perimate in secolul 21 ce vor fi probabil total terminate in viitorul secol 22, sunt stindarde pentru U2 desi pentru unii pot parea usor futile...
Cu 14 albume si mai bine de 40 de ani de continuitate in aceeasi formula cei 4 baieti din Dublin, Adam, Larry, Edge si Bono sunt hotarati sa nu se opreasca aici desi pentru unii ar avea toate motivele sa o faca; averi de sute de milioane de euro, turnee sau albume platinate, nu sunt multe lucruri pe care Bono & Co sa le fi propus si sa nu le fi atins. De la imbinarea miscarii de activism in rock’n’roll: Mandela & apartheid, Lech Walesa, Aung Sang sau mai nou datoriile tarilor a 3-a, unele batalii de mult sau partial castigate dar, vai! pot deveni usor in vremurile de azi dintr-odata complet neinsemnate, batalii in fata unor idealuri resemnate. Asa este, U2 au devenit o corporatie, insa una a tolerantei si a staruintei, a modestiei & a implicarii. O multinationala? Da! Dar un model pentru hispteri si un exemplu pentru punkeri, un rezultat probabil al miscarii flower-power al anilor ‘70. Sa salvezi planeta? Eradicarea saraciei? Sa iti urli disperarea! Ce idealuri nobile si puerile! Sa rupi lantul nepasarii umane? Cui ii mai pasa ? Copii si femei, emigranti calcati de nepasarea oceanului mondial al neputiintei si slabiciunii umane…. Intr-o lume a consumismului, in care idealurile sunt sterse cu usurinta, in care masinile de teren 4x4 sunt un must pentru orice familie.     Buadelaire? Un idealist! Wells? Un neinteles! Cata aroganta si nonsalanta …. sa canti despre intoarcerea acasa, despre valorile pierdute, despre prietenie sau despre iubire. Poate parea usor desuet, atunci cand ai lumea la picioare si totusi nimic nu te multumeste…                                                        Este marketing sau este idealul din living al artistului la batranete? E visul adolescentului rebel sau un trend-set obligatoriu pentru orice individ al omenirii? Orice poti spune numai lipsa de substanta sau a sensului emotional nu o poti reprosa liricului si romanticului Bono.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu