May december

      Unii zic magistral, altii in schimb derutant...unii o delicioasa melo-drama intunecata altii un dezastru emotional.

  .Mai decembrie' ultimul film al lui Todd Haynes este inspirat din povestea reala a unei profesoare de matematica din SUA care in anii 90 a fost condamnata pentru ca a intretinut relatii sexuale cu un elev de 12 ani si care in cele din urma, au sfarsit prin a se casatori. Cu alte cuvinte, este despre cum, un act de pedofilie poate duce la o poveste care se poate sfarsi cu happy-end. Amuzant nu, sau cum vi se pare?

A curs si va mai curge multa cerneala :)lacrimi si sange -  pe marginea curentului feminism, insa anii 90 s-au dus de ceva vreme, iar realitatile s-au cam schimbat. Ceea ce trebuia sa fie o miscare de aparare si protectie a drepturilor unei categorii a degenerat intr-o cu totul alta extrema, intr-un dezechilibru. Dar, stop aici, nu avem un film doar despre feminism pentru ca filmul ridica mai multe teme de discutie importante, cum ar fi presiunea de a fi acceptat de catre ceilati, cei apropiati, de comunitate sau o alta ar putea fi: mai primeaza dragostea durabila peste tot si toate?

Nu stiu daca povestea tulburatoare cu tuse amuzante a lui Haynes se vrea un semnal de alarma privind directia in care ne ducem, ea merita atentie poate si doar pentru jocul actoricesc demential al celor doua, Portman si Julianne  Moore.

Muzica lui Zarvos e si ea acolo, piesa din puzzle-ul care contribuie la arhitectura sistemului complet, o suita de pian obsedanta care parca reda, nimicnicia unei femei torturata de o gandire bolnavicioasa.

Cireasa de pe tort? Raspunsurile date de Portmann in fata studentilor de la teatru. de analizat si de pus in glosar. De ce, pentru un actor sa joci un personaj negativ este intotdeauna un chalenge, o provocare si vine obligatoriu cu un studiu complex de caz, asta e o treaba mai adanca un pic care merita reflectie daca nu neaparat psihanaliza freudiana.

Felul in care un actor isi alege rolurile nu e doar un secret pretios pe care il aflam noi spectatorii, ci si o lectie de viata de ce nu? Si anume, intelegem mereu ce se afla dincolo, in spatele reactiilor din viata de zi cu zi ? Ce este dupa ce se vede la suprafata? Intelegem nevoia care vine din spate? Ce se ascunde in spatele manipularilor, a comportamentului duplicitar, a tradarilor, a ?

Una peste alta, pentru cei avizati cu filmele psiho-drama poate fi o experienta consistenta si amuzanta dar in acelasi timp - mind the gap - nu  prea merge cu popcorn. :)

Se vede pe Max.

https://play.max.com/

Ganduri catre sine insusi - Marcus Aurelius

        Am dat peste Ganduri catre sine insusi dintr-o joaca, sau mai bine zis dintr-o intrebare. Eram curios ce scriitor enascut in aceeasi zi cu mine si asa am dat peste Marcus Aurelius. E drept mai erau cateva nume acolo dar...evident vorbim despre cel mai de seama exponent al stoicismului. Apoi abia am facut conxiunea cu faimoasa si impozanta lui statuie din bronz din Roma din fata muzeului Capitolin, pe care il viziatsem cu mai multa vreme in urma si care parca inca ma bantuia ... Nefiind insa un adept al acestui curent filozofic ci mai degraba al hedonsimului si libertinsimulului in trend in zilele noastre raman uimit de 

Marcus Aurelius a fost primul personaj care s-a aventurat sistematic pe teritoriul eului, care l-a vizitat si care a scris de fapt un tratat despr tehnici de ameliorare si de tinere in friu a propriului eu - Gabriel Liiceanu

Cioran cumparand o editie veche a acestui volum a gasit notat pe el urmatoarea dedicatie: ,,Sa iti fie prieten in ceasurile grele si sa te sprijine cum m-a sprijinit pe mine". Intr-adevar ce elogiu mai frumos i se poate face unei carti decat acest ,,prieten in ceasuri grele"...si ce moment mai bun pentru mine pentru a o citi. Asa cum un prieten poate aparea intr-un moment bun bun sau dimpotriva, tot asa si o carte, poate veni intr-un moment in care nu o poti citi, sau din contra, poate fi panasament. 

Pe marginea acestor randuri, sunt ganduri adiacente care uneori apar inevitabil. Este timingul, este destinul, karma sau suntem noi evident, factor decizional?

De mult caut o definitie, caut un inteles, o explicatie asupra rostul ului dat cartilor... mai exact o metafora, un imbold pentru cei tineri care sa inteleaga care e rolul si cat de mult pot ele insemna in ecuatia vietii. Nota asta gasita de Cioran, scrisa de un necunoscut ma multumeste cel mai mult pana acum asupra acestei definitii.

   Inchei cu un paragraf care as vrea sa ramana aici:

  "Cand lucrurile care te inconjoara te constrang sa te zbuciumi foarte tare, intoarce-te repede in tine insuti si nu-ti iesi din ritm mai mult de cat este necesar, Caci odata cu intoarcerea la continua armonie vei fi mai stapan pe aceasta."

Suportabila umilire a eului

 

Oare ce face, de nu mai vine? De obicei, in fiecare seara pe la ora asta pana sa apuna soarele isi facea aparitia, si ne plimbam pe straduta spre prietena ei, Ileana si Mircea din capatul strazii, isi zise  in sinea lui. Ne jucam impreuna prin livada lor, iar cand oboseam ne intindeam pe pajiste la umbra nucului batran cu balansoar, in care se dadeau pe rand toti trei, Miruna, Ileana si Mircea.

-        Ham, ham! Iata ca vine, pare fericita, dar…nu! Nu mergem la plimbare azi, nu a venit cu lesa sa iesim! Oare ce se intampla?

-        Buna Blacky, astazi nu iesim sa ne plimbam in gradina prietenilor mei pana apune soarele, dar buni ne-a promis ca mergem in parc daca termin temele la timp! Si tocmai le-am terminat!

Buni intotdeauna se tine cuvant – isi zise iar acesta in gand - iar cand gateste pui la cuptor primesc si eu ceva gustos si delicios din cina lor.

Miruna si Buni vin impreuna iar cea din urma vad ca are si lesa mea, nu speram sa mai facem vreo plimbare la ora tarzie!

Ies impreuna pe aleea plina de tei si traverseaza domol spre parc.  Pe drumul spre inima parcului unde se afla lacul cu nuferi, Miruna indrazni sa intrebe ceva ce a framantat-o tot drumul.

-        Buni, oare astazi putem cumpara inghetata? Intreba Miruna

Mami zice ca pot primi daca am si acceptul tau.    

Buni da din cap intelegator si aproba cu zambetul ei blajin. Imediat ce au ajuns la toneta de inghetata, Miruna allege o inghetata de capsuni, preferata ei.

Ajungand pe marginea lacului, pe bancuta preferata a bunicii,  

se aseaza amandoua si discuta despre frumusetea ratelor de pe lac, buni explicandu-i Mirunei cum isi desfasoara viata acestea si fel si fel de minuni despre habitatul lor. Buni a fost profesoara de stiinte naturale si era o minune pentru Miruna, care era curioasa si plina de intrebari.

Au stat si au povestit, au tot povestit, pana cand am adormit si de atunci nimic nu pare sa fie important, toata lumea era a lor iar eu ma simteam cu gandul multumit si implinit ca intr-un carusel, un perpetuum mobile, infinit. Ma simteam iubit si ocrotit, nu mi-as mai fi dorit nimic, aveam lumea la picioarele mele.   

Veseud

23.02.2024