Suportabila umilire a eului

 

Oare ce face, de nu mai vine? De obicei, in fiecare seara pe la ora asta pana sa apuna soarele isi facea aparitia, si ne plimbam pe straduta spre prietena ei, Ileana si Mircea din capatul strazii, isi zise  in sinea lui. Ne jucam impreuna prin livada lor, iar cand oboseam ne intindeam pe pajiste la umbra nucului batran cu balansoar, in care se dadeau pe rand toti trei, Miruna, Ileana si Mircea.

-        Ham, ham! Iata ca vine, pare fericita, dar…nu! Nu mergem la plimbare azi, nu a venit cu lesa sa iesim! Oare ce se intampla?

-        Buna Blacky, astazi nu iesim sa ne plimbam in gradina prietenilor mei pana apune soarele, dar buni ne-a promis ca mergem in parc daca termin temele la timp! Si tocmai le-am terminat!

Buni intotdeauna se tine cuvant – isi zise iar acesta in gand - iar cand gateste pui la cuptor primesc si eu ceva gustos si delicios din cina lor.

Miruna si Buni vin impreuna iar cea din urma vad ca are si lesa mea, nu speram sa mai facem vreo plimbare la ora tarzie!

Ies impreuna pe aleea plina de tei si traverseaza domol spre parc.  Pe drumul spre inima parcului unde se afla lacul cu nuferi, Miruna indrazni sa intrebe ceva ce a framantat-o tot drumul.

-        Buni, oare astazi putem cumpara inghetata? Intreba Miruna

Mami zice ca pot primi daca am si acceptul tau.    

Buni da din cap intelegator si aproba cu zambetul ei blajin. Imediat ce au ajuns la toneta de inghetata, Miruna allege o inghetata de capsuni, preferata ei.

Ajungand pe marginea lacului, pe bancuta preferata a bunicii,  

se aseaza amandoua si discuta despre frumusetea ratelor de pe lac, buni explicandu-i Mirunei cum isi desfasoara viata acestea si fel si fel de minuni despre habitatul lor. Buni a fost profesoara de stiinte naturale si era o minune pentru Miruna, care era curioasa si plina de intrebari.

Au stat si au povestit, au tot povestit, pana cand am adormit si de atunci nimic nu pare sa fie important, toata lumea era a lor iar eu ma simteam cu gandul multumit si implinit ca intr-un carusel, un perpetuum mobile, infinit. Ma simteam iubit si ocrotit, nu mi-as mai fi dorit nimic, aveam lumea la picioarele mele.   

Veseud

23.02.2024