Unii zic magistral, altii in schimb derutant...unii o delicioasa melo-drama intunecata altii un dezastru emotional.
.Mai decembrie' ultimul film al lui Todd Haynes este inspirat din povestea reala a unei profesoare de matematica din SUA care in anii 90 a fost condamnata pentru ca a intretinut relatii sexuale cu un elev de 12 ani si care in cele din urma, au sfarsit prin a se casatori. Cu alte cuvinte, este despre cum, un act de pedofilie poate duce la o poveste care se poate sfarsi cu happy-end. Amuzant nu, sau cum vi se pare?
A curs si va mai curge multa cerneala :)lacrimi si sange - pe marginea curentului feminism, insa anii 90 s-au dus de ceva vreme, iar realitatile s-au cam schimbat. Ceea ce trebuia sa fie o miscare de aparare si protectie a drepturilor unei categorii a degenerat intr-o cu totul alta extrema, intr-un dezechilibru. Dar, stop aici, nu avem un film doar despre feminism pentru ca filmul ridica mai multe teme de discutie importante, cum ar fi presiunea de a fi acceptat de catre ceilati, cei apropiati, de comunitate sau o alta ar putea fi: mai primeaza dragostea durabila peste tot si toate?
Nu stiu daca povestea tulburatoare cu tuse amuzante a lui Haynes se vrea un semnal de alarma privind directia in care ne ducem, ea merita atentie poate si doar pentru jocul actoricesc demential al celor doua, Portman si Julianne Moore.
Muzica lui Zarvos e si ea acolo, piesa din puzzle-ul care contribuie la arhitectura sistemului complet, o suita de pian obsedanta care parca reda, nimicnicia unei femei torturata de o gandire bolnavicioasa.
Cireasa de pe tort? Raspunsurile date de Portmann in fata studentilor de la teatru. de analizat si de pus in glosar. De ce, pentru un actor sa joci un personaj negativ este intotdeauna un chalenge, o provocare si vine obligatoriu cu un studiu complex de caz, asta e o treaba mai adanca un pic care merita reflectie daca nu neaparat psihanaliza freudiana.
Felul in care un actor isi alege rolurile nu e doar un secret pretios pe care il aflam noi spectatorii, ci si o lectie de viata de ce nu? Si anume, intelegem mereu ce se afla dincolo, in spatele reactiilor din viata de zi cu zi ? Ce este dupa ce se vede la suprafata? Intelegem nevoia care vine din spate? Ce se ascunde in spatele manipularilor, a comportamentului duplicitar, a tradarilor, a ?
Una peste alta, pentru cei avizati cu filmele psiho-drama poate fi o experienta consistenta si amuzanta dar in acelasi timp - mind the gap - nu prea merge cu popcorn. :)
Se vede pe Max.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu