Am dat peste Ganduri catre sine insusi dintr-o joaca, sau mai bine zis dintr-o intrebare. Eram curios ce scriitor enascut in aceeasi zi cu mine si asa am dat peste Marcus Aurelius. E drept mai erau cateva nume acolo dar...evident vorbim despre cel mai de seama exponent al stoicismului. Apoi abia am facut conxiunea cu faimoasa si impozanta lui statuie din bronz din Roma din fata muzeului Capitolin, pe care il viziatsem cu mai multa vreme in urma si care parca inca ma bantuia ... Nefiind insa un adept al acestui curent filozofic ci mai degraba al hedonsimului si libertinsimulului in trend in zilele noastre raman uimit de
De mult caut o definitie, caut un inteles, o explicatie asupra rostul ului dat cartilor... mai exact o metafora, un imbold pentru cei tineri care sa inteleaga care e rolul si cat de mult pot ele insemna in ecuatia vietii. Nota asta gasita de Cioran, scrisa de un necunoscut ma multumeste cel mai mult pana acum asupra acestei definitii.
Inchei cu un paragraf care as vrea sa ramana aici:
"Cand lucrurile care te inconjoara te constrang sa te zbuciumi foarte tare, intoarce-te repede in tine insuti si nu-ti iesi din ritm mai mult de cat este necesar, Caci odata cu intoarcerea la continua armonie vei fi mai stapan pe aceasta."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu