In-Finito

Pune centura, draga cititorule - pentru că ne aruncăm într-o plimbare nebună, plină de sintetizatoare, cranii stilizate, citate din cultura mexicana şi un strop de melancolie cosmică. Filmul Depeche Mode: M nu e doar un simplu concert-documentar, ci o experienţă de tip „te facem să dansezi, să meditezi şi să te uiţi în gol, toate în acelaşi timp”. Regizat de Fernando Frías de la Parra, filmul surprinde trei concerte sold-out ale trupei Depeche Mode pe stadionul Foro Sol din Ciudad de México, în toamna 2023, parte din turneul care susţine albumul Memento Mori.  Dar nu e doar despre “trupă + public + lumini” — ci despre: muzică + mortalitate + tradiţie mexicană. Filmul „M” conectează temele albumului (şi pierderea fondatorului Andy Fletcher) cu modul în care cultura mexicană abordează moartea şi memoria.  Deci dacă te aştepţi doar la un playback live banal — gândeşte-te din nou. E mai mult decât atât: e o meditaţie pe beaturi de sintetizator.         ...

Cum să servești dragoste, gelozie și mingi de foc emoțional pe același teren! Dacă tenisul ar fi o telenovelă cu mingi de lux, transpirație artistică și Zendaya în rolul unei zeițe care controlează gravitația emoțională a tuturor bărbaților din jurul ei… atunci da, Challengers e exact asta. Regizat de Luca Guadagnino (a.k.a. omul care face din fiecare privire o scenă de Oscar și din fiecare picătură de transpirație o metaforă despre viață), filmul ne servește un triunghi amoros mai tensionat decât un tie-break la Wimbledon: Zendaya e Tashi, jucătoarea devenită antrenoare care pare că a citit manualul „Cum să flirtezi strategic și să distrugi psihologic doi bărbați cu un zâmbet”. Mike Faist și Josh O’Connor sunt cei doi tenismeni care o iubesc, se urăsc, se admiră, se ceartă și probabil visează la același forehand. Rezultatul? Un meci în care nu știi dacă să aplauzi loviturile de backhand sau replicile pasiv-agresive. Totul e plin de tensiune, transpirație și mingi aruncate… uneori pe t...

Emilia Pérez”, filmul lui Jacques Audiard, este o lucrare ambiţioasă care transferă — cu toate nuanţele, contradicţiile şi riscurile aferente — problematica identităţii de gen, a emancipării feminine şi a căutării autenticităţii într-un cadru plin de violenţă, abuz, putere criminală şi muzică. Protagonistul, Juan „Manitas” Del Monte, lider al unui cartel mexican, decide să facă pasul tranziţiei de gen, să devină Emilia Pérez. Cu ajutorul Ritei, o avocatată deziluzionată dar în acelaşi timp ambiţioasă, Manitas încearcă să iasă din viaţa de crimă, să-şi urmeze visul de a fi femeia care a simţit dintotdeauna că este. Alături de Emilia şi Rita, filmul urmăreşte şi viaţa lui Jessi (soţia lui Manitas) şi al altor femei care, în felurile lor, confruntă norme sociale, prejudecăţi, responsabilităţi familiale, repere morale. Mesajul de emancipare feminină Emanciparea ca proces radical Trecerea de la identitatea masculină la cea feminină a lui Manitas / Emilia nu este doar o schimbare identita...

„Parthenope” nu este doar un film, ci o elegie vizuală dedicată feminității, memoriei și rezonanței interioare a mitului transpus în carne și spirit. Personajul central, Parthenope, își poartă numele ca pe o chemare arhaică, desprinsă din legenda sirenei napolitane, iar regizorul o învestește cu o forță lirică ce transcende simpla narațiune biografică. Epopeea feminină a Parthenope nu se desfășoară în registrele convenționale ale eroismului, ci în delicatele nuanțe ale devenirii: o tânără care se confruntă cu neliniștea propriei identități, cu dorul de sine și cu imposibilitatea de a se lăsa în întregime prinsă de lume. Privirea camerei surprinde corpul și chipul ei ca pe niște teritorii fragile, expuse luminii, mării și trecerii timpului. Cronica vieții ei nu are puncte fixe, ci valuri. Trecerea prin iubire, pierdere, înstrăinare și regăsire este mai degrabă un dans al memoriei decât o înșiruire de fapte. Filmul contemplă mai mult decât povestește, se lasă purtat de vibrația tăcută a ...