Sentimental Value

Ce ocazie mai buna de 9 mai decat sa servim un film european, cu Valoare Sentimentala, prilej de reflectie asupra ego-ului si relatiilor cu parintii, cu copii... 

Dupa povestea tinerei imperfecte din drama "Cea mai rea persoana din lume" Trier revine cu povestea emotionanta a unui regizor imbatranit si egomaniac si a celor doua fiice ale sale. Ce repercusiuni are absenta acestuia din copilaria fiicelor lui si cum a ajuns aici, cum l-a afectat moartea mamei sale care a facut parte din miscarea de rezistenta impotriva nazismului din al doilea razboi mondial, toate sunt parte dintr-o poveste profund tulburatoare si emotionanta.

Există și această noțiune de cinema umanist. Nu pot să scriu despre antagoniști, chiar dacă în lume se vorbește foarte mult despre asta acum. Antagonistul și „celălalt” ca inamic. Nu mă interesează. Mă interesează să înțeleg complexitatea motivelor pentru care oamenii ajung să se rănească și să se dezamăgească reciproc. Mă interesează tandrețea. Cred că vine și din personalitatea regizorului. Îmi plac cu adevărat … oamenii. Sunt un extrovertit și sunt curios. Și dacă unii găsesc acest stil prea „emoțional”, la naiba cu asta. Asta sunt eu, a declarat regizorul în revista Variety.

Stellan Skarsgård îl interpretează pe autorul arogant Gustav Borg, a cărui carieră este în declin; cu mulți ani în urmă, și-a părăsit soția, Sissel, psihoterapeut, și cele două fiice mici, abandonând casa familiei - casa în care Gustav însuși a crescut. Acum, mama lor a murit, iar fiica lui Gustav, Nora (Reinsve), o celebră actriță de teatru care joacă într-o producție a piesei „Casa de păpuși”, suferă de atacuri de anxietate – și, pentru a-și reveni, cere să fie pălmuită în culise de actorul (căsătorit) cu care are o aventură, interpretat de Anders Danielsen Lie, actor de multă vreme la Trier.

Există și glume cinefile (care sunt, de asemenea, asa zise glume a-la-cannes). Când fiul lui Agnes împlinește 10 ani, Gustav îi aduce bietului băiat un cadou extrem de nepotrivit: niște DVD-uri noi-nouțe cu filme îngrozitor de șocante, precum „Pianista” de Michael Haneke și „Irreversibil” de Gaspar Noé – dar Trier arată că ironia supremă este că nu au un DVD player. Schimbările tehnologice au răpit aceste filme de puterea de a șoca.