orchestra manevrata in...negru

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

M

Imagine
Pune centura, draga cititorule - pentru că ne aruncăm într-o plimbare nebună, plină de sintetizatoare, cranii stilizate, citate din cultura mexicana şi un strop de melancolie cosmică. Filmul Depeche Mode: M nu e doar un simplu concert-documentar, ci o experienţă de tip „te facem să dansezi, să meditezi şi să te uiţi în gol, toate în acelaşi timp”. Regizat de Fernando Frías de la Parra, filmul surprinde trei concerte sold-out ale trupei Depeche Mode pe stadionul Foro Sol din Ciudad de México, în toamna 2023, parte din turneul care susţine albumul Memento Mori.  Dar nu e doar despre “trupă + public + lumini” — ci despre: muzică + mortalitate + tradiţie mexicană. Filmul „M” conectează temele albumului (şi pierderea fondatorului Andy Fletcher) cu modul în care cultura mexicană abordează moartea şi memoria.  Deci dacă te aştepţi doar la un playback live banal — gândeşte-te din nou. E mai mult decât atât: e o meditaţie pe beaturi de sintetizator.         ...
Citiți mai multe

Parthenope

Imagine
„Parthenope” nu este doar un film, ci o elegie vizuală dedicată feminității, memoriei și rezonanței interioare a mitului transpus în carne și spirit. Personajul central, Parthenope, își poartă numele ca pe o chemare arhaică, desprinsă din legenda sirenei napolitane, iar regizorul o învestește cu o forță lirică ce transcende simpla narațiune biografică. Epopeea feminină a Parthenope nu se desfășoară în registrele convenționale ale eroismului, ci în delicatele nuanțe ale devenirii: o tânără care se confruntă cu neliniștea propriei identități, cu dorul de sine și cu imposibilitatea de a se lăsa în întregime prinsă de lume. Privirea camerei surprinde corpul și chipul ei ca pe niște teritorii fragile, expuse luminii, mării și trecerii timpului. Cronica vieții ei nu are puncte fixe, ci valuri. Trecerea prin iubire, pierdere, înstrăinare și regăsire este mai degrabă un dans al memoriei decât o înșiruire de fapte. Filmul contemplă mai mult decât povestește, se lasă purtat de vibrația tăcută a ...
Citiți mai multe

Babygirl

Imagine
  Protagonista: Romy (Nicole Kidman), CEO de companie high-tech, soție fabuloasă cu Antonio Banderas, mamă. Pare perfectă – până când e surprinsă de webcam că urmărește porn și gândește: „Am tot ce-mi trebuie. Cum ar fi sa dau fail?” In scena intră Samuel (Harris Dickinson) – intern cu 29 de ani mai tânăr și cu aroganța unui guru TikTok. Și întreg filmul se întoarce fix pe obsesia Romy pentru dominație emoțională – dar fără niciun motiv logic. Jocul Nicoletei :) Kidman e un cocktail de „glamour sofisticat” cu „intensitate emoțională de dentist în weekend”. Criticii spun că e „una dintre cele mai bune interpretări din cariera ei” Estetica filmului? Sexy… dacă iubești hoteluri dubioase cu pete pe lenjerie și scenarii BDSM unde zici „f..k” mai des decât orgasm   Explorarea sexuală femeie-first ,  care adoră să ne facă să ne simțim inconfortabil și intelectual Desi filmul începe cu un orgasm și se încheie cu un altul, imediat apoi se dovedește că primul punct culm...
Citiți mai multe